„Uniți prin istorie. 165 de ani de la Unirea Principatelor Române”

Directorul Institutului de Istorie al Universității de Stat din Moldova, mem.cor. Gheorghe Cojocaru, doctor habilitat în istorie, a susținut o prelegere publică intitulată „Marile Puteri și Mica Unire (context internațional și semnificație istorică)”. Comunicarea științifică a fost prezentată, în contextul celor 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, eveniment crucial pentru constituirea statului unitar român, dar și pentru destinul Basarabiei.

Sesiunea comună „Uniți prin istorie. 165 de ani de la Unirea Principatelor Române” a fost organizată, în format mixt, de Academia Română și Academia de Științe a Moldovei. La eveniment au participat oameni de știință ale celor două foruri academice, istorici, colegi cercetători de la Institutul de Istorie, dar și din cadrul mai multor institute de cercetare, persoane interesate.

Agenda manifestării a început cu alocuțiunile de deschidere ale președinților celor două Academii – acad. Ioan-Aurel Pop și acad. Ion Tighineanu, care au subliniat importanța și semnificația istorică a Unirii Principatelor Române.

Gheorghe Cojocaru a exprimat cuvinte de gratitudine pentru oportunitatea de a vorbi pe marginea Micii Uniri, dar și pentru prilejul de a marca împreună acest eveniment de o mare importanță istorică. Omul de știință a reiterat gândurile antevorbitorilor, legate de modul în care românii și-au unit Țara și au întemeiat România modernă.

În discursul său, istoricul a vorbit despre dimensiunea internațională a Micii Uniri, cea care în fond rămâne Marea Unire care a și prefigurat Unirea de la 1918, contribuind la întregirea spațiului românesc. „Principatele Române Moldova și Țara Românească, aflate de câteva secole sub dominația Otomană erau privite de marile cancelarii europene ca parte integranta a „chestiunii orientale”. Tratarea Principatelor dintr-o perspectivă exclusiv „orientală” punea problema supraviețuirii identitare a românilor în Sud-Estul Europei. Ca reacție la această amenințare, sarcina asumată de elitele politice și culturale românești era desprinderea Principatelor din paradigma „problemei orientale” și impunerea „chestiunii române” ca o „problemă” distinctă pe agenda Marilor Puteri ale timpului”. Întrebarea fundamentală la care urma să se caute răspuns, a menționat istoricul, era cum să se realizeze acest obiectiv prioritar național, pe ce cale și cu ce mijloace

În context, savantul a subliniat că datorită efortului cultural și propagandistic al intelectualilor români, Europa a recunoscut „tacit” existența chestiunii românești, în componentele sale de bază, „identitatea, unitatea și independența”, însă până la o recunoaștere formală, după cum s-a menționat în istoriografia română, era o cale lungă, or, potrivit sursei, ordinea europeană existentă n-o îngăduia încă. Totodată, savantul a punctat: „În timp ce problema unirii Principatelor continua să rămână „un măr al discordiei” pentru politica Europei, în Moldova și Țara Românească, grație acțiunilor viguroase ale Partidei Naționale, Adunările ad-hoc de la Iași și București au cerut, în octombrie 1857, „unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România”. Dând expresie sentimentului național, Adunarea electivă de la Iași l-a ales, la 5 ianuarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza Domn al Moldovei, printre cei 48 de deputați care l-au votat fiind și trei reprezentanți ai județelor basarabene, iar la 24 ianuarie aceluiași an, Adunarea electivă de la București decidea unanim alegerea lui Cuza (cu 64 de voturi) ca Domn al Țării Românești.   

Într-un final, „navigând abil prin jocul de interese al Marilor Puteri, românii au valorificat șansa istorică ce s-a ivit în acel context internațional de după războiul Crimeii, realizând Mica Unire și contribuind printre primii la promovarea unor noi principii pe care avea să se reașeze Europa în acel secol al naționalităților.

În concluzie, Gheorghe Cojocaru a afirmat că… liderii unității românești au reuși, totodată, să evite tulburarea dramatică a vechiului echilibru de puteri al ordinii de la Viena, înscriind națiunea română pe coordonatele emancipării naționale a popoarelor, românii reușind să făurească de acum înainte propriul destin în sânul civilizației europene

Prelegere integrala

În cadrul evenimentului și mem.cor. al Academiei Române, Ioan Bolovan, a susținut prelegerea publică „Domnitorul Cuza și Unirea de la 1859 în viziunea istoricului Alexandru Lepedatu”.

Eugenia Tofan, Șef Secție,

Departamentul Cercetare și Inovare, USM